La scurt timp după pandemie UE a decis să facă niște pomeni și a inventat Kit-ul Digital, o subvenție ce permite practic oricărui business să se digitalizeze sau să se îmbunătățească cumva prin mai multă digitalizare.
Cum UE e o birocrație sinistră cerințele pentru prestatorii de serviciu (agenți digitalizatori) și beneficiari sunt pe măsură.
Așa că văzând cerințele am zis pas, dar am ajuns să interacționez indirect cu el.
Pe măsură ce s-a aflat în urbe despre pomana asta s-au pus în contact cu mine diverși doritori.
Unii voiau doar un deviz de lucrare ca să-și ceară ei ajutorul în speranța că doar în baza devizului o să le bage UE aproape 3000€ în cont și apoi să uite de banii respectivi.
Alții voiau să le facem o chestie prin Kit Digital, dar dacă s-ar putea cumva să se ceară banii pe altă chestie.
Iar, alții voiau pur și simplu un site destul de complex în limita banilor oferiți de UE. E mișto să vezi un briefing de un client care dorește funcționalitate de zeci de mii de euro cu pomana de 3000€ de la UE.
Puțini, foarte puțini sunt cei care înțelegeau cum funcționează, ce limitări are și cât de puțin suport oferă de fapt.
De ce e Kit-ul Digital o schemă reușită
Ei bine, pentru că cerne grâul de neghină.
Adică te ajută ca profesionist să distingi clienții pe care nu-i dorești de cei pe care-i dorești.
De săraci cu bani și cu pretenții e plină lumea asta, iar faptul că o pomană UE îi scoate la iveală și-ți arată cam de cine să te ferești e un lucru bun.